Frecarea din livada de catifea

03. (cyberpoeme, cyberproze)

~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~

August - Coptura de Chihlimbar și Cenușa Soarelui

poemul 2

frecarea din livada de catifea

 

frecareadinlivadadecatifea6-ezgif.com-video-to-gif-converter.gifpiersicile de catifea picură un nectar cald pe coapsele tale

pielea ta are miros de mosc încins și de sâmburi amari de caise

măna mea alunecă lent pe spatele tău plin de praf de stele

simt cum respirația ta devine o emulsie de miere și foc

ne prăbușim amândoi în cenușa caldă din marginea livezii

unde aerul de august ne strânge corpurile într-o menghină

 

sudoarea ta are gustul mustului proaspăt fermentat în secret

fiecare atingere lasă o dâră sidefată pe sânii tăi plini

rupem hainele subțiri de in pentru a simți asprimea pământului

o orgie de miresme grele ce ne colonizează porii deschiși

 

pepenii de jad crapă sub presiunea dorinței noastre sălbatice

eliberând un miez roșu și rece ce miroase a nopți de vară

îți sărut pântecele ud și simt cum pulsezi ca o baterie cosmică

sângele nostru s-a îngroșat de atâta arșiță și poftă carnală

nu mai există limite între carnea mea și carnea ta fierbinte

c8cbe452d697bb16357bda99bdfd5b30.jpg?profile=RESIZE_400xsuntem un singur monument de ceară topită sub soarele fix

miroși a ambră caldă a mătase udă și a dorință de neatins

o fuziune alchimică ce ne transformă strigătele în parfum

 

gura ta are gust de fruct oprit lăsat prea mult timp în bătaia arșiței

un contrast violent între gheața minții și magma din pântece

 

albinele de sticlă gravitează amețite în jurul coapselor noastre

atrase de această mireasmă grea ce se ridică din trupurile unite

fiecare mișcare a noastră lasă pe sol o dâră de chihlimbar lichid

suntem prinși în capcana uleioasă a acestei veri ajunse la vârf

nu mai vrem salvare vrem doar să ardem până la ultima celulă

lăsând în urmă o cenușă solară ce miroase a sex și a mosc

o apoteoză a simțurilor scrise cu salivă și polen stelar

 

nopțile de august ne prind îmbrățișați pe patul de paie uscate

pielea ne strălucește în întuneric cu o lumină fosforescentă

respirăm adânc mirosul de meteoriți dezintegrați în eter

suntem nemuritori prin această patimă ce nu cunoaște iertare

pecetluiți pentru totdeauna în cuptorul de aur al lunii august

©Ioan Muntean, 2026

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->