Călătorește vântul hoinar,
zboară timpul fără margini,
Printre culori înveșmântate,
mă cufund în amintiri uitate.
Trudește tristă o chitară,
pe chipul tău un zâmbet,
Privirea se împletește cu frunze,
strălucesc pe cer stelele treze.
Noaptea poartă pe umeri o taină,
visul se-mbracă cu frunze,
Luna în liniște clipește,
în priviri iubirea povestește.
Când vine noaptea e răcoare,
o rază de Lună rămâne în suflet,
Sub pasul meu o frunză se pierde,
drumul este trist, nu este verde.
Povestea noastră stă pe bancă,
lucește luna printre frunze,
Sub alte mângâieri în noapte,
printre perdelele nopții se aud șoapte.
Străbate timpul drumurile vieții,
privesc cerul printre frunze,
Mâna mea un trandafir culege,
în suflet cu iubire să-l lege.
Când vii lacrima repede dispare,
privirea blândă mă iubește,
Îmi trece pragul casei o frunză,
când doarme cerul, sunt trează.
Doar visul se ascunde sub pleoape,
răsar și pier mereu frunze,
Chitara trudește și suspină,
vrea noaptea de urât să-mi țină.
17.03.2019
-->
Comentarii