S-au aşternut peste anii mei, frunzele timpului
şi eu eram departe, în zbor, în gânduri.
Vremea îmi cere să mă-ntorc. Ea nu ştie
că am decenii cărunte la poale de când
tot sap în zidul roşu ce mă-ncearcă
şi mintea încă visează, vibrează, ascultă
ciocârlia sufletului cum dansează
pe cerul meu albastru, printre gratii.
Mi-e dor de libertate.
Mi-e dor de mine.
Mi-e dor de dorul de copil.
Şi dor de dor cu dor din dor.
Sunt om.
15.11.2014, ora 14, 08’

Comentarii
multumesc mult Gabriela, o zi frumoasa, Marius
împărtăşim acelaşi dor
felicitări