Într-o geometrie complicată
De lungi picioare de paing,
Rădăcinile gândului se-ating
Și, presimțind lumina, o cată.
Nemaivrând zălogit să rămână,
Făcând din aripile-ntinse scut,
Se-avântă să se-nalțe renăscut
Agățându-se de lumină c-o mână.
Răspunzând la intima chemare
A dorului tăcerilor din minte,
Pe frunte se-așterne fierbinte
Precum galopul valului pe mare.
Când blițul clipei se propagă,
Poate fi de-ajuns să se-nfiripe,
În fâlfâirea acelei sfinte clipe,
Un înțeles de-o viață-ntreagă.
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 14 aprilie)
-->
Comentarii