Mai ard luminile pe străzi,
Totu-i fardat cu-a ta tăcere,
Te-aştept, în inimă să vezi
O stea ce arde-n două emisfere.
Pe-o rază scriu dorului meu,
Zăpezi sclipesc în palma ta,
Cu lacrima te-am învelit mereu,
Dar n-ai ştiut fiindcă ploua.
Te întrebai unde e primăvara,
Însă ningea cu flori albe de cer,
Prin noi nu se zărea nici gara,
Şi-n lumea ta eram stingher.
Un viscol te-a trezit la realitate
Când valul mării a îngheţat la mal,
Un pescăruş zbura departe,
Prin zările albastre de cristal.
În ochii iernii am ascuns cuvinte,
Voiam să-ţi spun cât te doresc...
Însă ninsorile acopereau, ca înainte,
Cărări de şoapte care se topesc.
Se sting pe rând iluziile vieţii,
Noi alergăm şi astăzi înspre noi...
Trec repede toţi anii tinereţii,
Iar fulgi de nea cad peste amândoi.
Daniel Luca 01 01 2016
-->
Comentarii
Pretuire!
Cu bucuria lecturii!