Freamăt, umbre, vânt, puhoi…
Toate-acum sunt în zăvoi;
Câmpul saltă de fiori,
Iar pe cer sunt numai nori!
Prin păduri s-a-ntunecat,
Totu-n jur pare schimbat.
Freamătă frunzarele,
Amuţesc cântările…
Dintr-o tufă de dudău
Se arată-un popândău;
Nu pricepe nicidecum,
Ce-i cu zarva de pe drum?!
A privit în lung şi-n lat,
Dar nimic nu a aflat.
Doar un vânt cam repezit
Păru să-l fi lămurit.
Iar când ploaia năvăli,
De îndată-o şi zbughi.
Pricepuse, în sfârşit,
Că nu-i vremea de privit!
Acum, cred ca aţi aflat
Ce a fost, s-a întâmplat!
Cum se spune din bătrâni:
,,Ne-a pus vremea pe cărbuni”!
Din înalturi de granit,
Norii s-au rostogolit,
Revărsându-se şuvoi
Peste iarba din zăvoi!
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos, d-na Drăgan!
Mulţumesc de popas şi imagine, d-le Ioan Muntean!
Lecturat cu placere. Pretuire!