Gând de iarnă

Gând de iarnă

Te rog privește-afară ca să te-ntreb iubito,
Văzut-ai tu vreo mamă cum își infașă pruncul?
-Așa aș vrea, ca-n brațe tu gol să-mi ridici trupul,
Și-apoi cu gingășie să mi-l așezi în mijloc,
Pe-n-zăpezita zare,
Ca pe-un imens alb scutec.

Izbăvitoare liniști din cer m-or ninge-n suflet,
A nemuririi sete și-al întrebării urlet,
Își vor slăbi strînsoarea, iar somnul m-o cuprinde
La umbra genei tale,
Și-n ochi, ți-s-or aprinde
Luminile iubirii și străluciri de vis,
cu care tu iubito să mă înfeși strîns , strîns.

Să tragi și colțul zării pe-nfiebitata-mi frunte,
Și-apoi călcînd pe vîrfuri, încetișor tu du-te...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • multumesc pentru urarile de an nou si  va doresc la rândul  meu tuturor un an plin de împliniri și multă sănătate!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->