Gând de iarnă
Te rog privește-afară ca să te-ntreb iubito,
Văzut-ai tu vreo mamă cum își infașă pruncul?
-Așa aș vrea, ca-n brațe tu gol să-mi ridici trupul,
Și-apoi cu gingășie să mi-l așezi în mijloc,
Pe-n-zăpezita zare,
Ca pe-un imens alb scutec.
Izbăvitoare liniști din cer m-or ninge-n suflet,
A nemuririi sete și-al întrebării urlet,
Își vor slăbi strînsoarea, iar somnul m-o cuprinde
La umbra genei tale,
Și-n ochi, ți-s-or aprinde
Luminile iubirii și străluciri de vis,
cu care tu iubito să mă înfeși strîns , strîns.
Să tragi și colțul zării pe-nfiebitata-mi frunte,
Și-apoi călcînd pe vîrfuri, încetișor tu du-te...
Comentarii
multumesc pentru urarile de an nou si va doresc la rândul meu tuturor un an plin de împliniri și multă sănătate!