Tăcerea îmi calcă visul
în picioare,
se scutură de somn
ia lumea în spate
şi urcă Golgota clipelor…
Un fir de speranţă răsare
udat de lacrima lui Hristos,
a făcut pact cu viaţa
să mă ridice de fiecare dată.
Viaţa o străpung
c-un gând,
să curgă din ea începutul
cum curge Lumina din răni.
Primăvara îmi arată că e vie,
a înmormântat atâtea ierni
ca să ajungă la mine.
Eu o salut c-un vis
şi-o rog să-mi vândă
taina mugurilor,
să pot înflori iar
la Tine-n suflet.
Comentarii
Mulţumesc frumos pentru lectură şi apreciere, AureliaAlbAtros!