Sunt gând frământat ajuns în trup, precum bobul de grâu în pamânt.
Am ajuns aici, am crescut să-mi amintesc cine sunt.
Frământ aluatul din lacrimi dulci – amărui.
Zâmbind, îi adaug răbdare, voință.
Desigur, picură sudoare, dar pun multă credință –
La nevoie chiar și căință, sau umilință.
Plămădeala e gata. Așteaptă să crească
la cald - Nu într-un loc fierbinte
– undeva în suflet –
O acopăr cu recunoștință,
cu simțăminte duioase.
Are un timp potrivit
de nedepășit pentru plămădit,
Până începi să frămânți cu adevărat, -
Altfel aluatul începe să se acrească.
Adun toată iubirea și-o pun.
Din nou încep să frământ la aluat.
Nu, n-am uitat. Am pus și iertarea,
Împăcarea, peste toate câte sunt.
De-acum frământatul e gata. Îl las să se odihnească.
Aluatul, - despre el vorbesc. De frământat nu mai frământ.
Aștept să dospească
Tot undeva unde e cald. Apoi, îl cuprind și-l întind.
Ehei! N-am uitat de ulei, să pot să-l desprind
Ușor când îl așez în cuptor. Să nu se ardă prea tare, - știu.
Focul să fie potrivit.
Iese un gând copt frumos, rumenit
Nu chinuit. Destul a fost plămădit și din durere,
Dar a adunat înțelepciune din inimă, din rațiune.
Acum e o fericire sa te hrănești din el cu plăcere.
Cornelia Mazilu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 12
-->
Comentarii
Trimit îmbrățișări dragi și mulțumiri pentru toți cei ce v-ați trecut pașii sufletului prin grădina gândurilor mele, oameni frumoși!
Frumoase versuri, frumos mesaj!
Lenuș, Aurora, mă înclin în fața frumuseții sufletelor voastre, mulțumindu-vă cu inima pentru popasul de gând!
Minunate versuri!
Cu mare drag
Versuri adânci, estetice, fremătătoare...
Deosebit! Felicitări!