gânduri de iarna
o frunză bate galbenă-n fereastră
semn că toamna pleacă din livezi,
vântul printr-o pasăre măiastră
ne-anunță viscole și cu zăpezi.
zarea-ntreagă tristă-mi dă fiori
viscolind în gând numai tăceri,
moare încet lumina printre nori,
coborând în noi de nicăieri.
vino pe pleoape, iubită femeie,
și ia-mi pustiul ce m-a cuprins,
deschide-mi sufletul cu-a ta cheie
și nu mă lăsa să sper, un învins.
de-acum sub ghețuri fluturii ard
și gândurile pleacă-n țări străine,
rămas-am singurul bastard,
ce s-a întors cu gândul către tine.
soarele trist alunecă-n cețuri,
imaginea sfântă și clară s-a șters,
zăpezile iernii vin cu înghețuri,
o mută tristețe pe-ntreg univers.
tu ai rămas cu alintul de mamă,
numărându-mi anii cu mâna prin păr,
în jur privim cum tot se destramă,
atâta minciună se vrea adevăr.
marţi, 20 noiembrie 2012
-->
Comentarii
Superbe versuri, felicitări maestre !
Versuri minunate! Felicitari!
Superbe gânduri de iarnă.Felicitări!