gânduri de toamnă
toamna răstoarnă
nisipul vieții
clepsidra-și vede
de mersul ei
din geana umbrei
ochiul luminii
se zbate zănatic
pe ultimul tei.
urci greu cărarea,
toamnă, pe poteci
sub bolți de ramuri
verzi-aurii,
și-n cântec pitoresc
de ciocârlii
tu ca o primadonă,
falnică, treci…
pe boltă cerul albastru
ca o catedrală
sub lumina stelelor
de- argint
mă plimbă
printr-un magic labirint
prin lumea de povești
patriarhală.
tainic se-aude
glas duios de clopot,
scriu ceva
și litera îngheață,
gândesc
la veșnicie și la viață
aș vrea să plec acasă,
dar nu pot.
în noapte asta
suneltele pier
prin foșnetul
din frunzele uscate,
de pe pridvorul prispei
floarea de mușcate
se-nalță drăgăstoasă
către cer.
odată, toamnă,
drăguță doamnă,
cu tine zboară
frunzele moarte,
gânduri frumoase și amintiri,
toate-au fost vise,
vise curate,
dulci ispitiri,
fie-le aripa tristă, ușoară.
17 septembrie 2011
-->
Comentarii
Mulțumesc Elena pentru imaginea toamnei atât de frumoasă!