Învăluiți de rugini tremurătoare,
frunzele susură gonite de vânt.
Pe chip simțim al toamnei boare,
strada-și schimbă alt veșmânt.
Fugarii nori pe cerul întunecat,
o frunză suspină în al ei zbor,
Îngândurat amurgul iar a plecat,
de toamna noastră îmi este dor.
Ziua de noapte este bine umbrită,
un nor îmi întunecă tare gândul,
În suflet adun tristețile îngălbenite,
pe perete ticăie liniștit pendulul.
Prin ceața nopții călătoresc tăcută,
când toamna desfrunzește gânduri,
La ușă iarna începe iar tare să bată,
pe cer a frunzelor colorate stoluri.
16/11/2020
-->
Comentarii
Versurile zugravesc elocvent peisajul și tomnatic și stari de spirit îngemănate cu imagiile! felicitări!