GÂNDURI RĂTĂCITE

Gânduri rătăcite
*
Mai în fiecare noapte îmi scapă din hamuri
noianul de gânduri și zboară haihui spre cele patru zări
lăsându-mă sterp de minte.
Îngerul trimis de Domnul m-a mângâiat cu aripa
și mi-a șters transpirația, de prea multe frământări,
de pe obraji și frunte, dar în zadar.
Am pierdut clipa, care îmi fulgerase ceva mai ‘nainte.
*
Gândurile rătăcesc în eter, prin toate cotloanele din cer
împresurând sufletele plecate la Domnul întru veșnicie.
Spre dimineață, înainte de a deschide ochii,
ca puii cuibăriții sub cloșcă, s-au adunat gândurile-n cap
mai decât noianul plecat.
Mă mir unde mai încap !
*
În această iluzie deșartă am izidit truda gândului,
musafir bunicilor albi, gingașilor frați și bunilor părinți,
care, cu siguranță, ar fi vrut să-mi povestească viața de basm,
pe care toți o duc , cei ce s-au ridicat, fără vreme, la sfinți.
*
Să nu fiu cabotin, vă declar, fără nici un martor, că m-am trezit,
cum nu se putea mai bine.
Gândurile rătăcite s-au ghemuit nucleu în pasta creierului meu;
substanța albă, traseu de căi nervoase intersectate în măduva din oase.
*
Ce gânduri !
Într-un opis încerc să le-adun,
dar e greu! Sunt prea disipate. Le însemnez pe răboj,
cum, mai de cu vreme, putui să le-adun și să le număr.
Așteptam, neliniștit din atâtea răspântii neștiute,
să strâng, să păstrez, din clipa asta, în totalul din mine,
noianul de gânduri rătăcite.
*
ION I. PĂRĂIANU

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->