găsi-te-voi tihnă

[SCOTNOTIS LUMINITA]

am să-ţi port conturul sublimatei ape

de-a lungul privirii

în atracţii mute

în treziri restrânse am să te inspir

însăilând întregul preadeschisei pleoape

 

în reverii de ceruri

găsi-te-voi tihnă

pe când mai albastră mă vei îndura

ca la ceas de crivăţ adăpând misterul

prea vorbirii mele-n rătăcirea ta

şi-am să-ţi curg mai albă

peste palme-n linii

de prea visătoare-n stări nedefinite

şi-ai să mă primeşti aducându-mi zarea

la umbra dorinţei între zile prinse

ca o luminare cu destin purtat

pe genunchi de rouă-n dor nevinovat

 

de mă vei rodi ancorată-n răni

ce nu se închid

răsfoiri de vremi

din ne-ndemânarea zborului tău plin

să te prind la vamă de gând clandestin

 

nu mă căuta

eşti trecut în mine

grea de neputinţă atarnă cerşirea-mi

în zidiri deşarte firea îşi descrie

dar mai zăboveşte o viaţă rostirea

ce-n suflet disperă sub nori pământii

 

nu te-arunc din ape

sunet viu de sare

esti prea crud în miezul nopţii de tăcere

şi prea cald în spumă galbenă de vis

când încenuşarea veşnică te-ar bea

eu te vărs în mine pentru-a fi învins

 

dacă infinit eşti

ca şi iubirea

eu mai cred în raiul care mi-a şoptit

c-am ţâşnit lumină din lumina sursă

şi mă scapăr setea unui capăt-zid

de albastri picuri

de roşii petale

din sudoarea verde-a bobului de cer

mă recer în şoapte de ochi efemer

de-a lungul privirii în atracţii mute

din pulverizare

ecou al menirii

[Ioan Muntean]

[Ioan Muntean]

[Lenuş Lungu]

Toată admirația pentru acest poem!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]