O dimineață din luna lui octombrie, plină de liniște, c-un aer curat, c-un cer plin de stele, carul mic, carul mare, o constelație plină de mister… nici vântul nu se mai zbate printre frunzele îngălbenite ale pomilor… O lumină difuză care prevede o zi însorită de toamnă. Nu contează cum va fi ziua, contează această atmosferă de calm și armonie afectivă. Un mister care pentru unii, cei care se pregătesc să plece la o nouă zi de muncă, nu contează, dar pentru mine înseamnă mult, înseamnă amintiri frumoase, înseamnă echilibru, înseamnă mulțumire…
Sub influența acestei stări de bine, undeva departe, nu știu exact unde, un suflet melancolic, cu siguranță, într-un colț de casă, va cânta la pian. Poate n-o fi adevărat, dar așa vede/simte gândul meu din această dimineață de octombrie.
Pentru că un Om care nu se dă bătut va coborî sau ridica mereu unde alții nu o fac… Din fericire, mai există oameni care știu a aprecia, a dărui. Dăruiesc respect, iubire, mulțumire, pentru fiecare zi pe care o trăiește în armonie cu el însuși și cu tot ce-l înconjoară.
-->
Comentarii