Am scris pe un site politic, sub nasul politicienilor, dar site-ul a disparut si am ramas cu articolele in PC...
Era o iarna geroasa . In timp ce ma indreptam spre casa, mi-a iesit in cale o femeie imbracata saracacios, care tinea de mana o fetita de vre-o sase-sapte ani. Fetita avea pe ea doar niste haine subtiri, de vara.M-au cuprins fiorii, la gandul cat de frig trebuie sa-i fie fetitei. Am alergat in casa, am scos din dulap o bundita de piele imblanita ramasa de la fiica mea. Le-am ajuns apoi din urma si i-am pus fetitei bundita pe umeri.Mama ei a ramas socata si fara glas. M-am intors rapid si am plecat. Nu stiu ce-or fi gandit cele doua. Eram multumit ca fetita nu mai rabda de frig.
Luni, a doua zi de Pasti, in drum spre Biserica m-am intersectat cu un barbat, la treizeci-treizeci si cinci de ani, imbracat saracacios, care avea in mana doua pungi de plastic murdare.M-am oprit in loc si, fiindca banuiam ce face, am asteptat pana a scos din cosul de gunoi o punga si a inceput sa caute in ea.M-am dus la el si i-am dat cinci lei si l-am idemnat sa-si ia paine pe ei, sa nu ia din gunoaie.Se vedea pe chipul lui surpriza si multumirea, dar si umilinta . Si-a facut cruce si a spus: Cristos a inviat!
Grabit de fiecare data si necugetat nu i-am intrebat unde stau, pentru a le da din surplusul de mancare din gospodarie. Doar ramane la toata lumea cate ceva,nu-i asa?
Ii veden tot mai des, si tot mai multi, cautand mancare la cosurile de gunoi.Acesti oameni au demnitatea lor si prefera sa manance din gunoaie si nu cersesc.Le dam cativa lei, sa-si cumpere paine, dar e putin fata de necesitatile lor.
Intr-o zi mi-a batut la usa o fetita in varsta de noua-zece ani, imbracata curat , care a cerut ceva de mancare. M-a intristat tare gandul ca sunt familii care nu au ce sa puna pe masa la copii.
Te apuca disperarea, cata lume primeste bani pentru a-i ajuta pe acestia si ei raman tot fara ajutor si mananca tot din containerele de gunoi.
Se dau subventii si se aduna bani pentru constructia de biserici., se aduna bani pentru restul bisericilor. Cred ca ar trebui ca o parte din acesti bani sa fie folositi pentru asigurarea macar a hranei pentru cei saraci.
O gramada de ONG-uri au ca activitate, declarata!, ajutoraea celor saraci si primesc subventii. Rezultatul:zero.
Primariile, si tot felul de organisme ale statului, au alocate fonduri pentru acest scop, iar acei oameni tot de la containerele de gunoi se hranesc!
E ca in zicala cu copilul cu prea multe moase...
Sunt vremuri grele si tot mai multe familii vor ajunge sa nu aiba ce sa puna pe masa.
Cineva ar trebui sa-i ia in evidenta si sa coordoneze activitatea de ajutorare. Si solidaritaea interumana ar trebui sa functioneze... Daca s-ar face publice locurile unde se fac colectele, fiecare am dona periodic cate ceva, inclusiv bani.
Trebuie sa fim solidari, caci fiecare putem ajunge in situatia de a nu avea ce sa punem pe masa.
Am mai scris si inainte despre necesitatea de a fi ajutati cei saraci, pentru a rezista in aceasta perioada de criza..In acest sens este salutara masura guvernamentala de a-i ajuta pe cei cu venituri mici.
MdRaesculum 2009
-->
Comentarii
Mulțam, Sabina! Altă putere mai bună nu este în Romania! Trebuie doar ca opinia publică să mai spună ce dorește. Din păcate solidaritate socială nu avem. S-au dat acei 350 de lei la 1 milion de pensionari,ca să nu sucombe în criză și a trebuit, datorită scăderii PIB-ului, să se taie de la bugetari sau să se restructureze sistemul bugetar, adică să se revină la 700.000 cîți erau în vremea guvernului Năstase, din 1,4 milioane.Grea alegere!
Asa este, doamna Maria, dar toate se invata. Mai ales tineretul trebuie educat in acest spirit. Eu m-am ocupat de oamenii puterii. Pot sa ma laud ca am facut presiuni, pentru a se da acea pensie minima, de 350 de lei, pentru a nu sucomba in criza aproape 1 milion de amarati.
Multam, Lenus! Nu este o proza, ci un mesaj...cu exemple.
Viorele, s-au facut in multe localitati (la noi sunt) cantine si adaposturi. Trebuie totusi ca cineva sa se ocupe de "inventariere", legatura cu autoritatile si cu ONG-urile. Cei sarmani au mandria lor si nu cer sprijin. Trebuie actionat cu delicatete.
Așa e Mircea, ai în toate dreptate, dar dacă așteptăm de la ei... Cred că acele cantine ale săracilor, sau adăposturi pentru ei, făcute de primării ar fi o cale! Dar dacă propui așa ceva la primărie, se uită luuung și -atât!
Mereu am admirat sufletul tău frumos ce transpare din ce scrii! Felicitări!
Interesantă proză cu un mesaj bine conceput
Sunt de acord cu ceea ce scrieti, colectele pentru oamenii necajiti , saraci ar trebui sa se infiinteze din initiativa primariilor , a bisericii, si sa fie cerute si de cetatenii localitatilor in calitate de contribuabili . Cred ca mai sunt astfel de caritasuri si pe la noi dar nu indeajuns. Eu personal traiesc de mai multa vreme in Italia si pot sa va asigur ca pe aici exista catitasuri si de regula cei ce dau o mina de ajutor sunt voluntari ce provin din rindul pensionarilor,sau persoane ce se inscriu in vountariat si fac aceasta minca in timpul lor liber, si bineinteles de regula aceste caritasuri s de regula patronate de biserici de preoti misionari de calugarite , ajutati si de acesti voluntari. Spre ex . aici unde s eu, exista o biserica romaneasca ce cu contributiile romanilor din comunitatea noastra ajuta o asociatie, Brate deschise unde gasesc un ajutor copii saraci , orfani. V-am dat aceste detalii in ideea ca locuri din acestea unde oamenii sarmani sa poata gasi un minim necesar supravietuirii ar putea fi create cu sprijinul si din initiativa mai decisa a oamenilor de rind daca devin mai uniti si insistenti pe linga bisericile din localitati, pe linga cei ce i-au ales cu votul lor in functii, si daca ar exista si la noi persoane dispuse sa faca voluntariat . E o opinie strict pesonala si poate cu multe lacune ceea ce cred eu dar sincer cred ca romanii trebui sa invete sa si actioneze, sa invete sa faca si uz de derpturile lor in mod mai energic si sa le pese mai mult unii de altii .Cind in sufletele oamenilor exista bunatate, mila pentru cei mai defavorizati de viata, iubire, intelepciunea de a darui, de a fi de real folos, gaseste cai de a se manifesta si exprima, de as i atrage persoane , lucruri pentru a se exprima cu destula forta si de a fi luata in considerare .Daca intr-adevar vrem sa daruim ,ceva sa ajutam,fiecare din noi vom cauta si vom gasi modul de a o face .
Cu placere, Mircea! Este un mesaj foarte bine conceput si am considerat ca Fetita cu chibrituri este o poveste rupta din realitate, potrivita eseului tau..O seara placuta
Mulțam, Camelia! Am intrat pe domeniul tau doar pentru a transmite un mesaj, fara pretentii literare, Recunosc, că la proză sunt cu două mîini stîngi...
O noapte senină ...în suflet! Cu drag