Stau statuie la fereastră. Aştept să se întoarcă. Nu! Nu... doar aştept! Abia aştept să se întoarcă! Privesc în calea lui, pentru ca să-l am mai repede aproape! Cu o secundă, cu o privire... Vecinul Popescu a ieşit cu Gipsi la plimbare. Drăguţ căţel! Azi nu-l urmăresc cum se joacă! Nu-mi risipesc privirea pe imagini care să-mi fure clipa! Privesc fix uşa prăvăliei, să-l zăresc imediat ce iese din magazin! Aştept să vină... Mi-e deja dor! Pe buze simt gustul sărutărilor care nu s-a pierdut încă. Carnea-mi freamătă încă de fiorii îmbrăţişărilor... Pielea păstrează parfumul lui şi căldura mângâierilor! Rug de dorinţă, abia aştept să mă pierd iarăşi în braţele sale! Să simt iar şi iar, cum şopârle de gheaţă, aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de el, îmi macină măruntaiele... Dar, ce face? De ce întârzie?! Cât îi ia să cumpere trei lulele-trei surcele?! A trecut un sfert de oră. Ce are de vorbit atât de mult cu vânzătoarea?! Ce are să-i spună ea, lui? Sau el, ei??... O tinerică fără minte şi carte, care face şi ea ce poate pentru un ruj şi-un hambuger... Şi bleguţă şi piticanie... Parcă-l văd cum îi zâmbeşte cu surâsul ăla galeş, de te bagă-n boală! Şi ea, hi-hi... Cu strungăreaţa aia şi dinţişori ascuţiţi ca de iepuraş! Prostuţă, prostuţă, dar dulcică de-ar băga şi-un înger în ispită... Stau ca proasta de mai bine de o jumătate de oră şi nu se mai urneşte de-acolo... Dacă n-aş şti că se supără, m-aş duce după el... Mai bine-i telefonez! Îi zic să mai ia... zahăr! Nuuu, a văzut că am! Să-mi ia şi... Ce dracu să-i zic să ia, ca să nu semene cu ce-i cere nevastă-sa!?... O oră! O oră şi n-a venit! Pentru floricele şi alune! Dacă se ducea să le cumpere de la depozit, se întorcea până acum! Teamă, îndoială, panică, revoltă, ciudă, regret, ambiţie şi iar teama că... Iepuraşul se simte bine... Sigur că se simte bine dacă-l ţine acolo de atâta vreme! Sau poate că fata n-are clienţi şi-şi mai trece vremea... Dar ce face el? Ştie că-l aştept! Ştie că asta trebuia să fie seara noastră!... Nu-i pasă! El se simte bine că-l bagă aia mică-n seamă... Caraghios bătrân! Doamne şi ce bine începuse seara! Cam pe fugă dragostea noastră, dar... era începutul! Şi acum, unde-i continuarea? Şarpele indoielii mi se încolăceşte pe inimă... Nu-i pasă!... Nu-i pasă lui, dar îmi pasă mie....Şarpe nenorocit şi disperată dorinţă de a păstra alături, mereu, mereu, ceea ce niciodată nu am avut pe de-a-ntregul... Niciodată pe de-a-ntregul, dar cât este, să fie al meu! Doar al meu. Suferinţă! Cumplită suferinţă... Clipele trec cuminţi, una după alta şi lasă în urma lor îndoieli. Micuţe şi mari... Ce e limpede, este că el nu este aici. A venit grăbit, obosit, preocupat, ne-am iubit pe fugă şi a plecat. Până la colţ, să cumpere... Părea chinuit de un gând. El zice că sunt mari probleme cu exportul de... Aiurea! Contractul ăla n-are nici în clin, nici în mânecă cu noi doi... Privirea lui, o ferea pe a mea... Se temea oare că am să desluşesc gânduri pitite-n adâncul de zmoală care-mi arde sufletul? Trebuia să se întoarcă de două ore! Trebuia să luăm masa împreună... Mi-a promis că astă seară stăm împreună la TV şi ronţăim floricele... Ea, este plecată în delegaţie. Am fi putut avea o seară doar a noastră! Şi, vis nemărturisit, poate o noapte întreagă!... Al meu, e de gardă până mâine la prânz... Două ore pierdute. Două ore când puteam să-l privesc, să-l ating, să respir acelaşi aer cu el. Mâncarea s-a răcit în cuptor, iar vinul s-a încălzit în frapieră. Fereastra, nu-mi arată ceea ce vreu eu. Unde naiba a dipărut? Trebuia să-l văd când iese... N-am fost destul de atentă!?... Pe stradă trec oameni cu sacoşe, fără sacoşe, tineri ţinându-se de gât... Bătrânei, cărându-şi timpul şi plasa cu pâine, medicamente şi poate o revistă... Popescu a ieşit a doua oară cu Gipsi la plimbare!... Patrupedul e bâtrîior şi nu se mai poate...ţine.! Îl scoate mai des, cam la patru ore... Patru ore?!... Machiajul a obosit. Şi eu... Plânsul nu ajută la frumuseţe! Am plâns. Trebuie să-l repar! Prin minte-mi trece o imagine pe care-o alung de fiecare dată când mă bântuie! Ea, soţia lui, stând şi privind pe fereastră, să ştie când să pună mâncarea la încălzit! Ea, nevasta, care-l aşteaptă când întârzie la...mine! Ea, care stă la fereastră, aşa ca şi mine acum... El, el mi-a spus că, parcă ghiceşte când soseşte acasă! De douăzeci de ani, fără excepţie, când ajunge acasă, mâncarea (mereu, ce-şi doreşte el!) e caldă, casa bec, iar cămăşile pe umeraş, ca la exoziţie... Pantalonii, cu dunga lamă de cuţit. De aceea, o respectă. Pentru tot ce face, o... respectă! O respectă! Atât! Sunt împreună de-o viaţă. E normal să fie obişnuit cu ea... Dar dragostea a murit sufocată de rutină! Pasiunea, unsă cu ’’Fastum-gel’’ nu mai are miresmă de liliac! Iubirea!? Ce-i iubirea fără pasiune? Flacăra care-l mistuia la gândul că îl va suna la telefon, s-a stins... Şoapta care-i susura-n ureche cuvinte de dor, s-a transformat în... ’’Să nu uiţi să iei pâine, cafea, tampoane subţiri pentru fii-ta, supozitoare pentru hemoroizii tăi şi neapărat să treci să plăteşti gazele, că iar ai uitat şi ni le taie ăştia! Zău măi, parcă vorbesc cu turcii! Şi treci şi pe la maică-ta că m-a pisat cu telefonul toată ziua! Vezi ce mai vrea...’’ Zi de zi, zi de zi, zi de zi!... Toate astea, mi le povestea cu capul lipit de pieptul meu, de inima mea, de sufletul meu, ca pe o justificare. Ca pe o spovedanie! Voia să-l cred, să-l înţeleg şi să-l accept aşa cum era: cu probleme, nevastă, datorii, copil la facultate care-l toacă de bani... Voia să iubească şi să fie iubit, voia să... Popescu s-a întors de la plimbare şi a intrat în scară... Oare să aprind lustra? Sau poate e mai bine să las doar aplicele? Au o lumină mai blândă şi nu arată chiar toate cearcănele. Nici toate ridurile! Cinci ore! La băcănie s-a-nchis... Telefonul tace cu jenă... El, telefonul, n-are de unde să ştie de ce nu sună... OK! Nu sună, pentru că... nu sună, dar de ce nu răspunde, să-mi spună ce s-a întâmplat? Poate, a pierdut telefonul, poate l-a lăsat pe undeva, şi... Unde să-l lase? L-a lăsat la poate, magazin... Dar răspundea aia mică, pentru că ar fi crezut că este el şi vrea să afle unde şi-a uitat telefonul... Doamne! S-a dus doar până la colţ, să cumpere porumb de floricele şi alune! Atât!... A păţit ceva! S-a întâmplat sigur ceva... A păţit el ceva... A... Ce să se întâmple?! Mă amăgesc singură că a intervenit vreo problemă. Nu există probleme, există doar oameni care le crează. N-a păţit nimic! A şters-o englezeşte! Ca laşii... S-a cărat pur şi simplu! Şi, de fapt ştiu! Ştiu de ceva vreme... Nu vreau să ştiu, dar ştiu! Simt! Problema se numeşte Mioara! De la tehnic! De când s-a angajat la noi, i se fâţâie prin faţa ochilor cu picioarele alea lungi până-n gât, cu talia de viespe, ochii cât ceapa (albaştri, de-mi vine să-i scot!) fără pic de fard, cu bluziţele alea albe, închise până-n gât, mironosiţă, aere de fată cuminţică, nu bea cafea, nu fumează, nu vorbeşte porcărele aşa, de-o glumă măcar! Fâţa-fâţa, cică cu treabă, pe lângă el. El, cu balele leoarcă după fundul ei... Ea se face că nu pricepe şi nu-l bagă-n seamă, el se bagă-n seamă singur şi-i cată vorba şi parfumul pe unde-o vede! Eu?! Eu fac clăbuci în creieri, pentru că nu mai am douăzeci de ani... Iar noaptea asta nenorocită, vine şi-mi aduce pe tavă de pelin, adevărul: timpul meu, a trecut! Alta la rând! Doar ea, nevasta, pentru că-i nevastă, va rămâne lângă el. O va păstra, ca să-l piseze iar şi iar, cu cerinţe meschine, pentru că-i calcă pantaloni, cămăşi şi batiste... Am crezut că, după câte mi-a povestit despre toate cele, va urma divorţul! Chiar mă... temeam de un divorţ, pentru că nu-l voiam de soţ! Am un soţ! Îl voiam şi atât! Era atât de drăguţ, de dulce şi nostim! Trebuia să-l am! Puţin... Un pic! O dată... Să mă bucur de vorbele lui, de mâinile sale moi şi blânde... De ochii ăia negri! Pentru ce dracu m-am îndrăgostit?! Nu puteam să mă mulţumesc cu atât? Că m-am îndrăgostit! Altfel, pentru ce mă apucă toţi dracii când o văd pe mianţa aia mică lângă el?!... Da’ nu-i las! Nuuu!... O să-i urmăresc şi-i fac de tot haiul! Las’... o s-o fac şi pe ea de rahat! Că prea o pupă toţi în fund! Pe ea o părui de faţă cu toţi, iar pe el... Îl omor! Nu-l mai am eu, nu-l mai are nimeni! NIMENI! Cum o să mai trăiesc, când ştiu că va strânge-n braţe pe alta? Când va săruta pe alta?! Când voi şti că, va povesti alteia cu lux de amănunte despre mine, aşa cum îmi povestea mie despre... despre toate cele lângă care-şi căutase un strop de iubire, şi care l-au minţit! Pentru una, chiar era să divoţeze! L-au atras, păcălit şi ca prostul le-a crezut... Ce dracu spun?! Şi eu... Eu ce-am făcut... Şi ce voiam să fac?! Oricum trebuia să sfârşesc cumva! Dar nu acum nu, aşa! Nici al meu nu-i prost! Cred că bănuie ceva, dar mă crede prea comodă.... Prea leneşă, ca să-mi ardă de năzbâtii! Bănuie, dar nu-i sigur... Nu mai putea dura mult, tocmai de aceea, trebuia să mă bucur de fiecare clipă... S-ar fi treminat curând desigur, dar... aşa? Pentru aia?... Şi apoi, pe pupăză, cum s-o părui!? Dacă mă reped la ea, mă dau de gol pe mine!... Va trebui să recunosc că am ceva cu el! Află satu’, află şi bărbatu’! Şi nu-i bine... Ce tot spun? Ce tot spun???... E trei din noapte! TREI! Mâine o să arăt la muncă ca dracu, iar pupăza ca o picătură de rouă! Auzi la el: ’’Fata asta chiar e o minune! Nici nu-mi închipuiam că poate exista în ziua de azi, o fetiţă aşa cuminte şi la locul ei! Am de gând să o ajut cât pot, pentru că merită! A crescut fără... tată, dar ce treabă grozavă au făcut bunicii ei! Tot respectul! Păcat că nu mai trăieşte săraca maică-sa, să se bucure de o aşa fată... Păcat! Mare păcat! Ştii, maică-sa, a murit la naşterea ei... Tot respectul!’’... Are ce-are cu respectul! Pe nevastă-sa o respectă, pe mă-sa mare-a pupezei o respectă, pe poştăriţă, pe aia de la pâine, pe iepuraşa de la magazinul din colţ... Pe mine-n schimb, mă iubeşte! Iubeşte pe dracu şi pe dracu o să-l vadă, că-i arăt eu! Şi pe minunea de fetiţă o respectă, adică pe pupăză, pentru că-i muncitoare şi serioasă! Auzi la el: e... mândru de ea!... Iar ea, când îl vede pune-n jos ochii ăia albaştri, de zici că pică de ruşine! Îl... respectă şi ea! Le arăt eu respect la amândoi! Ptiu! Spurcaţii! Este de-o seamă cu fii-sa! Ora târzie, strecoară prin fereastră şerpi de răcoare. Frisoane scutură trupul înţepenit în gânduri lângă frereastră. Fiorii amorului s-au retras... Buzele au gust de lacrimi... Dacă nu-mi răspunde la telefon, mă... omor! Asta merită! Aşa, o să mă aibă pe conştiinţă! Da! Asta o să fac! Mă omor... O să-l chinuie amintirea asta toată viaţa!... Dar dacă nu-i pasă? Eu mor şi el să se zbenguie cu...?! Nuuuu! Nu pot lăsa să se termine aşa! Aşa de uşor... Pentru el! Uşor pentru el, dar pentru mine?! Cum să accept să mă folosească ca pe-o batistă de unică folosinţă şi să mă zvârle-n coşoul de la colţul străzii... Eu am avut încredere în el! Eu, l-am iubit! Îl iubesc! Nuuu! Nu-l las... va vedea el, cine sunt eu! Eu, o să... O să-şi muşte pumnii! Pe MINE, nu mă părăseşte el, când vrea, cum vrea, pentru cine vrea! Eu, nu-s proasta de nevastă-sa! Eu, când m-am încurcat cu el, l-am vrut, l-am avut! Acum, după ce m-a făcut să-l iubesc, s-a găsit să vrea pe alta?! Nuu!... Noaptea cu cerneala ei, a făcut farmece! ... Fereastra, s-a transformat în oglindă... Mă caut în apele sticlei, dar... chipul care mă priveşte din geam nu-i al meu. Este al... nevestei care oftează cu privirea pierdută în negura aşteptării. Văd lacrimi care au făcut şanţ pe faţa îngrijorată. Nu-i pic de ciudă. Nu-i revoltă... Ştie unde întârzie! Ştie că are pe...’’cineva’’ şi că acel cineva sunt eu! Ştie, şi-l aşteaptă cu masa caldă. Aşteaptă să-i... treacă fanteziile! De parcă eu, sunt aşa...o gripă! Aşteaptă! Nu tu ură, nu tu dorinţă de răzbunare... Grijă! Doar grijă, nemărginită grijă! Şi dor. Şi mult, dor! Parcă-şi aşteaptă pruncul! Doamne ce clar o văd! Chipul ăsta-l ştiu dintr-o fotografie pe care el o poartă-n buzunar! L-am scotocit prin buzunare niţel odată, şi... Proastă! Cum să-l rabzi o viaţă, când ştii că te-nşală? El zice că nevesti-sii nu-i pasă. De unde ştie el că nu-i pasă? A întrebat-o?! Păi dacă îmi făcea al meu aşa! Sau poate că... Trei ani, au fost trei ani şi pentru el, nu numai pentru mine... Chiar! În aceşti ani, de cînd eu sunt cu... Nuuu. E prea bleg! Gărzi, ciubucuri şi pescuit! Şi băiatul! Parcă-i doar al lui! Şi totuşi... Vara trecută, la Herculane, parcă prea se hlizea cu nemţoaica! Îşi încerca priceperea într-ale limbii lui bunică-sa! Să vadă ce mai ţine minte... Proastă am mai fost! Eram plecată cu mintea la ăstalaltul! Doamne! Putea să-l umfle nemţoaica cu totul... Că, de ce nu plecăm în Germania, că acolo un medic o duce mai bine... Aproape că-l convinsese! Chiar îi fila să plece! Noroc cu soacră-mea! Vai, e cinci! Trebuie să mă îmbrac să plec la serviciu. Cum dau eu ochii cu el!?. Cum mă abţin să nu-i crăp capul? Trebuie să ajung prima, să văd dacă porumbeii, ajung de-odată la birou! Atunci, e clar... dacă coboară din maşina lui... Doamne! Maşina este parcată aici! Lângă bloc! Cu ce a plecat... Înseamnă că... nu a plecat! Înseamnă că a rămas închis cu iepuroaica-n prăvălie şi acum râd amândoi de mine de se strâmbă, şi mai înseamnă că mâine o să ştie tot cartierul ce-i povesteşte el acum... Deci, până la urmă, trebuie să mă omor, pentru că oricum voi pierde tot... Plus ruşinea... Da, o să mă omor, dar mai întâi, îi omor pe ei! Pe ăştia doi acum, pe urmă pe pupăză... Cel puţin, nu-i las să fie ei fericiţi, si eu să putrezesc pentru ei! Uşor de zis, dar cum? Dacă-s ascunşi în magazin, de deschis, nu vor deschide. Telefonul patronului, nu-l ştiu, iar dacă-i las până mâine pe ziuă, degeaba-i mai omor, pentru că deja ştiu toţi şi... O bombă! Dar de unde bombă! Era bună o cafea cu niţică cianură, dar... Bat câmpii! De unde cianură? De unde bombă... Şi asta-n două ore până se luminează... Foc! Le dau foc! Asta e!!!... Niţică benzină şi cu toate sticlele alea de votcă, coniac şi alte alea... Ar trebui să meargă! Dar dacă apucă să iasă? A... Trebuie să le blochez cumva ieşirea... Mintea lucrează febril, ţesând scenarii demne de filme de groază... Îi vede cum urlă de disperare şi durere. Îi vede cum cad sufocaţi şi mai apoi cum se topeşte carnea sfârâind, pe urmă, vede-n năzărela ei, două schelete carbonizate, şi vedenia aia-i dă fierbinţeli de satisfacţie... Să sufere, să plătească, să... Telefonul o trezeşte din beţia gândurilor demente: ’’- Aura?’’... Răspunde ca în vis, că ea este la telefon. În nări, visul simte mirosul de carne arsă, iar retina păstrează imagini de coşmar: cele două schelete... Telefonul o dezmeticeşe. Se cutremură de bucurie că... nu s-a întâmplat nimic... Că încă nu s-a întâmplat nimic... E bine, pentru că are timp să pună totul la punct! Vocea din aparat zice ceva despre un accident. Accident?! ’’....frâne... zob a făcut-o...înţelegi... darul Ioanei... comoara mea... şi seamănă perfect cu Ioana... murit la naştere... să ne căsătorim, când am aflat unde se află am adus-o lângă mine... eu, eu am ucis-o... eu... medicii nu ştiu dacă scapă... vii, da?... nevastă-mea nu ştie cine-i Mioara... vii???... implor, doar tu....’’ Telefonul a amuţit. Liniştea care se lasă, alungă abuii nebuniei: era vocea lui. Vocea LUI?! Plângea ! Spunea de fata lui!... Fata lui??... Mioara???...
............................................................................................................................
-->
Comentarii
Lucia, felicitări, felicitări, felicitări. Este absolut minunată proza ta. Eşti un foarte fin psiholog apoi, lectura este de înaltă calitate. Sincer, m-ai surprins foarte, foarte plăcut. Oare câţi aşi mai ai în mânecă?
Mulțumesc Maria pentru atenție și apreciere.Cu drag, Lucia
ce frumos curge totul, captivant, neastampar ud leoarca de ganduri si ganduri cu radacini adanci ,adanci... Felicitari, tare frumos ai scris!
Mi-a plăcut mult Lucia. Sincere felicitări ! Te prinde proza "!
Mă răsfeţi Delioara! Mulţumesc, vreau să citesc şi eu proza ta! Cu drag, Lucia
Ai reuşit să mă captivezi total Lucia, încîntată de talentul tău de prozator. Mă bătea gândul să scriu proză dar citindu-te nu mă mai încumet. Felicitări!
Interesant, amuzant pe alocuri si rupt din realitate. Am citit cu placere, Lucia
Interesant! Nu atât epicul, cât starea psihică a personajului bine surprinsă! Mă uit ce ai mai scris.
Muilţumesc frumos de trecere şi apreciere Lenuş!
Am lecturat cu placere aceasta proza...Felicitari!