Înmuguresc deasupra cerului
cuvintele urcând înspre tăcere,
iar libertatea capată luciu…
Buzele inundate de cuvinte
sinucise în pleoapa clandestină a memoriei,
în osteneala aşternutului,
desfigurează legenda imperiilor de iarbă
prin încheieturile pământului
încă nenăscute,
înnoptând pâlpâirea rugăciunii
ca o cruce cu aroma spre cer.
Atârnând între dimineţile ochilor,
de parcă zilele s-ar soarbe
în strungăreaţa sânului, cuvintele respirau.
Bibliografie : Gânduri de la marginea lumii,
Editura Rottarymono &Rotarexim, 2010
-->
Comentarii