Când ziua coboară în mine
mă-ntind pe mal
cu urechea lipită de nisipul fierbinte.
S-ascult scoici ce-mi şoptesc
cuvinte amăgitoare
despre iubirile noastre,
despre lacrimi vărsate,
despre singurătate
în mijlocul lumii,
despre reguli încălcate,
despre destrămări şi regăsiri
ale valurilor.
Nicio clipă n-am vrut să ascult
glasul mării,
l-am alungat,
am rămas surdă,
iar marea
urlă-a pustiu în inima mea.
Azi valuri mă ceartă,
mă împresoară,
mă înalţă spre cer.
Voi reveni
când marea, mai calmă,
mi te va reda.
-->
Comentarii
cand marea ca reda iubirea, va fi-nainte de furtuna, caci o dragoste pierduta, revenind, nu este decat o minciuna in care vrem sa credem, invinsi de dorul ce ne mana spre ea
Mulţumesc pentru popas şi apreciere!
Frumos!