M-am oprit la mrgine de drum
să admir o floare
macii roșii îmi zâmbeau
iar firul ierbii se leagănă în vânt
păsările cântă-n ramuri
greierii așteaptă-n seară
cu vioara fermecată
lunei să-i cânte-o baladă
despre lumea minunată
calc desculță iarba moale,
mă visez că sunt copil
să ascult liniștea din vatră
îmi amintesc,
rugăciunea mamei dulce,
la icoană din odaie
o lacrimă și-un zâmbet
dincolo de timp...
mereu găsesc urme în suflet
cine sunt și de unde am plecat
în urma căror pași mă voi găsi
mă duce dorul și mă pierde,
mă recheamă, glasul țării
în cercuri de lumină ...
Imaginea foto, sursa: internet!
-->
Comentarii
Vă mulțumesc mult, mult!
În „glasul țării” ți-am regăsit... speranța
De-a-mpărtășii amintiri frumoase
Și ai descoperit cutezanța
De-a croșeta cuvintele duioase.
Amintiri... timpuri trecute
Ce în suflet ți-au rămas -
Glasul Țării e rațiunea
Ce te-ndeamnă la popas !
Foarte frumos, draga mea prietenă, MARIA !