Motto: Tăcerea e ca mierea,
poezia-i durerea,
că-nghite lacrima
și cȃntă patima!
Îmi spui să mă căsătoresc cu poezia,
dar eu îmi rup deja cuvintele
argintii din stele
și ți le aștern pe poteca
ce duce spre vȃntul de primăvară,
să te-nvăluie-n mireasma
florilor de mai;
ramurile înflorite ale liliacului
din colțul casei să-ți încolăcească
dorul, de e prea mare.
Te voi aștepta pe cărări de lună,
din versuri îți voi smulge
și dor și patimă,
le voi presăra pe-aleea-nstelată,
acolo unde sunt iubiri
ce niciodată nu mor.
Chiar dacă tac, inima-ți tresaltă
și suflarea mea pe suflarea ta
să picteze aura iubirii noastre,
să te-nfrupți din dulceața tăcerii.
Poezia mea e-a dragostei durere,
înghite lacrima atȃrnată pe ochi
ca o liană mustind măreția răsăritului
și cȃntă patima ce mistuie
misterul întunericului.
Ȋn palma amintirilor se scriu pe veci
valuri alergȃnd să prindă o fărȃmă de mal,
puterea apei sfarmă pietrele
și jeturi de dureri se cambrează peste
frumusețea tăcută a pămȃntului
și seceră bine inima mea.
-->
Comentarii
Multumesc frumos pentru caldele aprecieri, doamna Gabriela Mimi Boroianu! Onorata! O zi superba va doresc!
Cu pretuire,
Urfet Sachir.
Multumesc din suflet, doamna Aurora Luchian, pentru frumoasa apreciere! Sunt onorata! O zi splendida va doresc!
Cu pretuire,
Urfet Sachir.
Prin cuvinte măiestrit alese, exprimaţi frumosul liric...
Felicitări!