GOLICIUNEA CHEMĂRILOR
Gândul și-a agățat jupoanele
în ciulinii Bărăganului,
iar prin pământul cuvintelor,
cândva sfințit, se zvârcolesc
chemările rămase cu umerii goi.
Brațele nopții întorc clepsidra
și din nisipul vânturat de amintire,
se rostogolesc sonatele durerii
până când zorii, eternii designeri,
îmbracă goliciunea chemărilor.
Palma mângâie ceafa gândului
ce se strecoară la braț cu timpul,
împodobit cu vise, prin lanul
cu ciulini de-un verde-ncărunțit.
Rătăcesc prin doruri fără să plec,
fără să stau, iar peste umerii care
tânjesc, ca și noi, a înflorit veșnicia.
26 August 2018 - MIT
-->
Comentarii
Tuturor, dragi multumiri si muza harnica!