mi-au rămas mici
și încrustate
adănc în carne
un alt rând de coaste
dar toate.
când zbor
mă jenează puțin la suflet
și-mi ies gândurile, cuburi
reci și grele
dar sfinte.
bine că erau proaspăt vopsite
măcar nu-mi ruginește
răstignirea.
01 04 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Da... Multumesc mult, MM.
mi-au rămas mici
şi încrustate
adânc în carne
un alt rând de coaste
dar toate.
Aceste "coaste" să fie oare, baiurile sufletului? Dacă da, atunci este minunat cum te exprimi, Ştefan.
Delia, cu mare drag si tie.
Oare, ce or fi coastele acestea? Semn de lectură cu drag.
Cu mare drag IOANA!
IOAN, iti multumesc de vizita si de poza sugestiva!!!
,,
bine că erau proaspăt vopsite
măcar nu-mi ruginește
răstignirea.,,
Norocul meu ....
Cel putin ...
Sugestii marunte, deformatie profesionala.
Multumesc mult!!!
Frumos poem