Din floarea de salcâm a curs nectarul,
Albine-l sorb și-ar mulțumi pădurii
Purtate de renașterea naturii,
Aroma lui învăluie hotarul.
Căzute în săgețile căldurii
Întinse pajiști arse-și plâng amarul
Că-n loc de codru a rămas vlăstarul
Și-ntinse-s rădăcinile răsurii.
Copacii-s dispăruți din peisaje,
Au fost tocați de lacome lăcuste
Și munții prefăcuți în albe puste.
Imense bogății țin în bagaje
Acești samsari cu simțăminte-nguste
Ce seva lemnului doresc s-o guste.
Ioan Friciu

Comentarii