GUSTUL LEMNULUI(sonet)

 

Din floarea de salcâm a curs nectarul,

Albine-l sorb și-ar mulțumi pădurii

Purtate de renașterea naturii,

Aroma lui învăluie hotarul.

 

Căzute în săgețile căldurii

Întinse pajiști arse-și plâng amarul

Că-n loc de codru a rămas vlăstarul

Și-ntinse-s rădăcinile răsurii.

 

Copacii-s dispăruți din peisaje,

Au fost tocați de lacome lăcuste

Și munții prefăcuți în albe puste.

 

Imense bogății țin în bagaje

Acești samsari cu simțăminte-nguste

Ce seva lemnului doresc s-o guste.

Ioan Friciu

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->