hanibal a murit
murim uciși în fiecare noapte,
se-aud serenade în șoapte…
prin visele noastre frumoase
adunăm nopțile și zilele ce pier
și facem din ele mister.
îmi plânge în piept un înger,
mă zbat, mă frământ și chiar sânger,
pământul se mută în alt univers,
îmi lipsesc trei vocale din vers,
muzeele și-au deschis porțile,
tramvaiele și-au pierdut roțile,
e undeva un paradis bolnav
e grav, oameni buni, este grav.
frunzele mor, visele mor,
s-a coclit apa-ntr-un ulcior,
fâtânile și-au ascuns izvoarele,
doarme pe burtă și soarele,
hai să cotim drumul
după clipele grele
cu poe în mână citind o baladă
în pustiul din colțul de stradă.
răzbunarea noastră e piatră de stâncă
mai trăim, mai trăim încă…
nu știu în ce eră suntem,
trăim în tandem,
unde-i omul de care se zvonise atât?
în continentul ăsta o să mor de urât,
veniți în piață în cort,
hanibal a murit, hanibal este mort...
vineri, 7 iunie 2013
-->
Comentarii