Aseară în timp ce mă pregăteam
să mai mor încă o jumătate de noapte
am văzut prăvălindu-se dintre nori
o stea
(era ca toate stelele care cad… pe moarte)
şi, sigur n-o să mă credeţi, am simţit-o apoi
apucându-se disperată cu mâinile
de inima mea
dușmanii se repeziseră la dicţionare
nu se mai întâmplase un asemenea miracol
de la Isus
mânjii nenăscuţi nechezau prin placente
iar cai excitaţi de atâta lumină vărsată în dânşii
se tăvăleau nebuneşte
cu copitele-n sus
devenisem o torţă, un rug care se-nălţa
spre cer în lumină
eram ca un nor pe un cer de martie
prin care dansa graţioasă (n-o să mă credeţi!)
frumoasa mea balerină
-->
Comentarii