Sub aripa neagră a războiului
Partea a II-a
Impresiile unui copil evreu în Romania legionară condusă de Ion Antonescu
În articolul precedent am urmărit aventurile familiei și ale copilului Herman Victorov, autorul cărții "Sub aripa neagră a războiului", până la urcarea generalului Ion Antonescu la putere. După incidentele sângeroase din București, familia aflată în Moldova resimite noile măsurile antisemite și legile rasiale aplicate cu agresivitate de noul guvern. Nu peste mult timp au început evacuările forțate și lagărele de muncă obligatorii. Lipiți de aparatul de radio ei ascultă "Ordinul către țară " ( 22 Iunie 1941) al generalului Antonescu care anunța intrarea României în război, alături de Germania hitleristă și de Puterile Axei. Ordinul de evacuare a evreilor din târguri și orașe mici a fost semnat la 21 iunie 1941, dar a fost comunicat populației abia în zilele următoare. În Târgu Ocna, unde locuia Herman veștile erau livrate oral de către un toboșar:
- Atențiune! Atențiune! Mâine la ora zece, capii de familie evrei să se prezinte la primărie pentru anunțuri importante, a strigat de trei ori toboșarul, delimitând anunțurile prin bătăi ritmice de tobă. A plecat apoi mai departe, pe alte străzi, răpăind din tobă, fără să între în vorbă cu nimeni.
Se zvonea de ceva timp că evreii din sate, târguri și orașe mici urmau să fie evacuați. Părinții unei rude fuseseră evacuați din Cerdac, încă de anul trecut din luna octombrie . După înlăturarea legionarilor de la guvernare, evreii speraseră că va fi mai bine, dar Antonescu a continuat măsurile și legile antisemite. După scoaterea evreilor din serviciul militar, începuse munca obligatorie. Evreii lucrau îmbrăcăți în haine civile, purtând o banderolă galbenă pentru identificare. Am auzit adeseori discuții în casă despre evacuare. Mama începuse deja pregătirile, făcându-ne paltoane și haine groase . Tata cumpărase bocanci băieților și fetelor ghete.
" Ce altă veste am putea primi, noi, evreii, în vremurile acestea? Statul român și Antonescu fac politică naziștilor. Este fierbere mare printre oamenii noștri. " declara Eisenfras, evreul bătut de legionari. În continuare, Herman Victorov descrie cu acuratețe ordinele de evacuare a evreilor anunțate de primarul orașului:
Strânși în grupuri mici în fața primăriei, oamenii vorbeau și gesticulau agitat. Cei patru rabini și membrii comitetului evreiesc se plimbau de la unul la altul. Ce puteau să le spună însă? Spre ora zece, se adunaseră câteva sute de bărbați. În Târgu Ocna în acea vreme erau în jur de trei sute de familii de evrei. Grupuri de jandarmi înarmați supravegheau de la distanță mulțimea. Pe trotuare se opriseră orășeni și țărani, veniți la târg, să afle ce se anunță. În ciuda interdicției tatei, am plecat pe furiș de acasă și, pierdut în mulțimea curioșilor de pe margini, așteptam emoționat. Puțin după ora zece, din clădirea primăriei au ieșit primarul și șeful jandarmeriei. De-o parte și de alta a lor erau câte trei jandarmi.
„Din ordinul conducătorului statului toți evreii vor fi evacuați din oraș. Aveți la dispoziție 48 de ore să vă împachetați lucrurile pe care le puteți lua în mâini, care sau căruțe. Se va pleca în coloană poimâine dimineața cu destinația Bacău. Șefii comitetului vă vor comunica alte instrucțiuni. Vă rugăm să păstrați și să respectați liniștea orașului. Se vor pedepsi orice acte de vandalism și distrugere a proprietății.”
Scena produce reflexii amare autorului care ne face astfel părtaș la ce trăia:
"Au trecut mai bine de șaptezeci de ani de la acea zi, dar parcă simt și trăiesc și acum jalea evreilor care se vedeau alungați, fără să știe de ce, de pe pământurile pe care strămoșii lor trăiseră în pace și bună conviețuire cu oamenii locului. De ce ne dădeau afară din Târgu Ocna, orașul atât de drag în care am trăit o copilărie frumoasă, alături de părinții, frații și bunicul meu? În sufletul meu de copil, am simțit că o întreagă lume s-a prăbușit, iar eu m-am ridicat dintre ruine, intrând neașteptat într-o altă vârstă, cea a maturității."
La Bacău
Familia Haimovici și tânărul Herman sunt deci trimiși cu forța la Bacău. A urmat o perioada grea în viața eroului despre care scrie: "Am pierdut bunurile pe care le aveam și am suportat ura, discriminarea rasială și greutățile războiului." Apar vecini noi cum ar fi, familia Bercovici si ei din Târgu Ocna. Bercovici avusese un atelier de cizmărie unde se duceau pantofii și ghetele la reparat. Avea trei băieți. "Se zvonesc lucruri îngrozitoare, i-a spus tatei cu voce scăzută, într-o seară, domnul Bercovici. — La Iași evreii au fost urcați în trenuri și plimbați fără apă din gară în gară în temperaturi de 40 de grade. Au murit jumătate. Ziarele au scris însă că la Iași cinci sute de evrei comuniști au fost executați, pentru că au provocat scandal și au încercat să transmită informații rușilor.
Autorul Victorov dorește ca adevărul istoric să fie clar ca un cristal. Ani mai târziu el va studia
impreuna cu Mihaela Victoria Ignat *) - "Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România" din care citează:
Între 29 iunie și 2 iulie 1941 a avut loc Pogromul de la Iași, un prim act al genocidului împotriva evreilor din România. Unii evrei au fost uciși în casele lor sau pe străzi, alții au fost arestați și închiși la sediul poliției. Cei care au supraviețuit masacrului de la sediul poliției, au fost înghesuiți în vagoane de marfă, care au circulat timp de câteva zile prin mai multe gări. Aproximativ 2650 de evrei au murit sufocați în „Trenurile Morții” După câteva zile o nouă veste rea:
- De mâine va trebui să purtăm „Steaua Galbenă” . A fost afișat ordinul la Poliție și la sediul Comitetului Evreiesc, a adus tata vestea. Dintr-o bluză galbenă, mama și fetele au decupat triunghiuri și le-au cusut câte două, făcând nouă stele, câte una pentru fiecare membru al familiei. Ni le-a prins apoi pe câte o haină pe care urma să o purtăm ori de câte ori ieșeam din curte.
Autorul descrie cu greu sentimentele încercate. Copii fiind, nu înțelege cât de grav este să porți un semn distinctiv. Dar se trezește când aude strigându-se după el pe stradă : „Unde mergi, jidane?” Ale surse de zvonuri erau tatăl familiei Talic, sau bunicul-zeida-, care se ducea în oraș și la sinagogă. Cu glas scăzut, tata povestea mamei și lui zeida zvonurile care circulau printre oamenii din detașamentul de muncă obligatorie.
"- Antonescu vrea să „românizeze” finanțele și comerțul și să „curețe” țara de evrei. Face politica nemților și se consultă cu un ofițer german superior, trimis de Hitler pentru a se ocupa de „problema evreiască”.
Unchiul Ancel și el de față adaugă:
" - Antonescu face jocul lui Hitler. Armata română a trecut Nistrul și luptă la Odessa. Ar fi trebuit să se oprească după recucerirea Bucovinei și Basarabiei. Ce legătură avem noi cu teritoriul dintre Nistru și Bug? "
De Sabat familia asculta muzică la patfeon și știri la radio. O veste îi scoate din liniștea zilei de odihnă:
Românii au câștigat bătălia de la Odessa și au cucerit pentru Axă teritoriul dintre Nistru și Bug. Hitler i-a încredințat lui Antonescu, spre administrare, această parte numită Transnistria.
" E o cursă! spune un musafir . Hitler îl momește pe generalul Antonescu cu Transnistria ca să uite de Transilvania. Nu se lasă el momit, băieți. E bun militar și patriot, i-a domolit tată. Însă îi urăște pe evrei. Domnul Rottenstein mi-a spus astăzi că a aflat de la un vecin al gazdei lor, al cărui băiat s-a întors rănit de pe front, că după eliberarea orașelor din Bucovina și Basarabia, Antonescu a dat legi împotriva evreilor și ordin de evacuare. I-a închis în ghetouri, le-a jefuit proprietățile și i-a masacrat. La Herta, lângă Cernăuți, i-au închis în sinagogi, de unde pe mulți i-au scos și i-au executat. La Odessa a fost aruncată în aer o clădire a Comandamentului, minată de ruși, au murit ofițeri superiori, soldați români și ofițeri germani. S-a făcut propagandă în rândurile armatei că jidanii bolșevici sunt de vină. Și atunci au început răzbunările împotriva evreilor. Pe unii i-au închis în barăci, magazii de lemn și le-au dat foc sau le-au aruncat în aer, pe alții i-au împușcat sau spânzurat. Au murit mulți evrei".
Românii au câștigat bătălia de la Odessa și au cucerit pentru Axă teritoriul dintre Nistru și Bug. Hitler i-a încredințat lui Antonescu, spre administrare, această parte numită Transnistria.
" E o cursă! spune un musafir . Hitler îl momește pe generalul Antonescu cu Transnistria ca să uite de Transilvania. Nu se lasă el momit, băieți. E bun militar și patriot, i-a domolit tată. Însă îi urăște pe evrei. Domnul Rottenstein mi-a spus astăzi că a aflat de la un vecin al gazdei lor, al cărui băiat s-a întors rănit de pe front, că după eliberarea orașelor din Bucovina și Basarabia, Antonescu a dat legi împotriva evreilor și ordin de evacuare. I-a închis în ghetouri, le-a jefuit proprietățile și i-a masacrat. La Herta, lângă Cernăuți, i-au închis în sinagogi, de unde pe mulți i-au scos și i-au executat. La Odessa a fost aruncată în aer o clădire a Comandamentului, minată de ruși, au murit ofițeri superiori, soldați români și ofițeri germani. S-a făcut propagandă în rândurile armatei că jidanii bolșevici sunt de vină. Și atunci au început răzbunările împotriva evreilor. Pe unii i-au închis în barăci, magazii de lemn și le-au dat foc sau le-au aruncat în aer, pe alții i-au împușcat sau spânzurat. Au murit mulți evrei".
Din nou Victorov verifică adevărul. El caută referințe și subliniază: Este vorba despre „masacrul de la Odessa” în care au fost omorâți mii de evrei. Vezi în acest sens „Raportului final al Comisiei Internaționale de Studiere a Holocaustului în România”
*) Mihaela Victoria Ignat a colaborat cu Victorov la scrierea celor două cărți - Din viața unui om oarecare și Sub aripa neagră a războiului. Cartea este bazată pe documentare, nu doar pe relatarea evenimentelor. Cei doi au lucrat la carte timp de aproape patru ani. Victoria a absolvit Facultățile de Filosofie (1995) și Filologie - Limbi clasice (1997) din cadrul Universității de Vest din Timișoara. A lucrat ca profesoară de filosofie la un liceu timișorean până la emigrarea în Canada în 2001.
Adrian G
SAGA -2019
Cartea se obtine aici:
-->
Comentarii
Multumesc pentru această frumoasa lecție de istorie.
Interesant...Felicitări!