vai mie ce ştiu a tace şi-a plânge
vai nouă ce-n voi ne-ascundem de noi
când viaţa e una şi timpul o frânge
cum tristele ploi ne scurgem şiroi
ca nisipu-n clepsidră uşor lunecăm
în păcate ce ştiu a ne-atrage tăcut
cum fiara dorinţei de suflet uităm
ne-ntoarcem atunci când totu-i pierdut
cu toată puterea pe drumul de oase
păşim parcă toate ni s-ar cuveni
dar viaţa-i o sete ce taie şi coase
să trecem prin ea pentru-a ne meni
vai mie ce ştiu a tace şi-a plânge
cu gându-n genunchi amar mă aşez
vârtej de pieire mă trage mă stinge
că n-am să mai pot nici să visez
cum poate nici tu de-acum niciodată
la fel de iubire n-ai să mai plângi
că plinul de tine-n rătăcire te-arată
la poale de dor din ecou să mă strângi
dar vai câta-i teama şi câte iluzii
orbiţi de-ntâmplări himere-n trăiri
avem duşi de valuri în mii de concluzii
şi demni nu suntem de-albastre iubiri
-->
Comentarii
,,vai mie ce ştiu a tace şi-a plânge
vai nouă ce-n voi ne-ascundem de noi
când viaţa e una şi timpul o frânge
cum tristele ploi ne scurgem şiroi"
Cautari,pareri de rau...viata!