Într-o zi, așa, mai pliurdă,
Sătul de viața asta seacă,
Văzând cum alții beau și zburdă,
M-am aburit și eu oleacă,
De grija banilor să-mi treacă.
Era și frig, ploua cu ciudă
Și tremuram singur pe stradă;
Și, fleșcăit ca o agudă,
M-am rezemat de-o balustradă,
Râzând ca prostul prin ogradă.
Eu beau mai rar, că beau de pleașcă,
Pe la pomeni, de crapă unul,
Că s-a dus vremea când, în gașcă,
Arareori lipsind vreunul,
Goleam butoiul cu furtunul.
Eram frumoși, că eram tineri;
Cântam pe șapte voci, romanțe
Și o țineam lunea de vineri,
Că-n week-end nu aveam finanțe,
La slujbă, doar ceva… restanțe.
De dorul clipelor trecute
Nu mai simțeam ploaia zăludă
Și viața mea, în trei minute,
Deodată am văzut-o… nudă;
Și pielea toată mi-era udă.
Cu ochii, din instinct spre ceruri,
Am cercetat prin pâcla nopții;
În carne parcă, prins de geruri,
Am înlemnit în fața morții!
Eram în iad, la stâlpul porții!
Și parcă am ieșit din mine;
Mi-am luat în spate trupul greu.
Și astăzi, încă, mi-e rușine:
Cum n-am bănuit, nimica, eu,
(Fiindu-mi, dintr-o dată, cald și bine),
Că mă ducea în brațe… Dumnezeu?!
-->
Comentarii
Inconfundabilul George. Te citesc cu multa placere.
Frumoase versuri şi mult umor...Felicitări!
Frumos poem , felicitări George !
Frumoasa poezie.Sa sti ca exista un Dumnezeu al betivilor care are grija si de ei.
Talent si mult umor!
Felicitari!
In studentie, faceam practica pe la Pietroasele. Locul unei licori pentru zei. Un angajat al santierului, avea prostul obicei sa se imbete in fiecare seara. Casa lui era ultima din sat, pe o coasta abrupta. Se ajungea doar pe o cararuie. Nu prea era bagat in seama, caci era o boala comuna in zona. Mai ales pentru barbati. (Dar nu numai.) In fiecare seara, omul venea acasa pe trei carari. Lucru de mirare, caci noi abia reuseam sa trecem ziua, treji, prin locul respectiv. Dar nevasta omului sare cu gura pe el sa se potoleasca! Il ride lumea, are trei fete de maritat, sa termine. Cum omul isi iubea si nevasta si fetele, se duce in sat si nu mai bea decit sirop. Vine acasa treaz, fara probleme. Dar nu apuca sa deschida poarta... ca aluneca si cade in ripa. Si-a rupt piciorul. De atunci, nimeni nu l-a mai convins sa se desparta de vin. Se pare ca betivii au protectorul lor...
Felicitari!
De va plăcut, sunt bucuros
Și vă spun: iubesc mersul pe jos,
Nu fac nici mofturi... garagațe,
Că, deși mai sunt vânjos,
Îmi place atunci când obosesc,
Domnul să mă ia în... brațe.
Sa fiti iubiti!
Ai auzit nană, Mărie?
Crâşmarul nu mai dă pe veresie.
De-acum, în fiecare sară,
O să mă-mbăt cu… vorbe de ocară.
Titlul spune totul, sună a spovedanie! Felicitări pentru poemul mărturisirii şi al dorinţei!
-
1
-
2
de 2 Următor →