Şi dacă ...

Şi dacă ... 


Şi dacă plouă în noi, un singur strop de apă, 
vom căuta, iubito, un sens, sau un ascuns, 
meandre de culori, ori gesturi ce ne-adapă, 
cuvântul cel gândit, sau cel rămas nespus. 

Vom căuta rugina, cu rafurile-n piedici, 
beţi de nefiinţa care pierdut-am în zadar, 
cu noi într-o rostire, de prea ciudate predici, 
departe de o scuză, vânzare în bazar. 

Dar dacă plouă în noi secunda înadins, 
şi raza ei de plumb înlăuntru-l încovoaie, 
ai să găseşti în mine, un suflet neînvins, 
ai să găseşti iubito şi soare, după ploaie. 

Îmi vei rămâne gând, sau poate chiar lumină, 
poteca cea de dor, cu gust de înserare, 
un somn în care visul, mai poartă câte o vină, 
eu singur la venire, eu singur la plecare.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
Acum 38 secunde
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean imperiul purpurei sub brumă (cybersonet MLXXXVII)
Acum 55 secunde
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 16 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->