și ion avea o țară
și ion avea o țară ca noi toți, era bogată,
plină de păsări și sfinți,
avea sufletul curat, avea mamă, avea tată
și copiii lui cuminți.
peste ea veni blestemul de bătrânii din bătrâni,
toți bandiții au furat-o,
s-a umplut țara de javre , niște fameni, niște câini,
stăpânire, cui ne-ați dat-o?
a pleca ion de-acasă lăsând mamă, lăsând tată
și copiii singurei,
să câștige și-el o pâine colindând în lumea toată,
dincolo de Pirinei…
învățase ce să facă și ce-nseamnă vorba mamă
și uitase țara lui,
auzea vorbe străine și părinții cum îl cheamă
și el tot umbla hai- hui.
pe pământul lui de-acasă au crescut doar buruieni,
vin samsarii să i-l ia
și ion umblă prin lume cerșetor pe câțiva ieni,
asta este țara ta?
țara ta, ioane dragă,a ajuns acum nefastă,
a fost dată la fier vechi,
vin acasă la părinți, la copii și la nevastă
c-ai să calci de-acum în strechi…
pune mâna pe lopată sau pe coda de topor
și fă ordine-n ogradă,
căci aici îți este doina, nici decum în țara lor,
în curând o să ți-o radă,
să rămânem slugi pe viață, fără nici un viitor!
duminică, 8 decembrie 2013
-->
Comentarii