Iertare-ţi cer şi astăzi!
În bătătură-i jar şi-n casă - grea tăcere
şi toate mă privesc ciudat, ca pe-un străin,
cât îmi lipseşte, Doamne-a mamei mângâiere,
la piept îi strâng fotografia şi suspin.
Pe geam rămas-a-n grabă un ghem lângă croşet,
pe masă ochelarii trişti şi fără glas,
ce-au fost atunci lăsate, când a plecat discret,
şi sufletu-i n-a mai simţit al vieţii ceas.
O simt cum greu îşi purta paşii de durere,
o văd cu fruntea aplecată-n rugăciuni,
o caut printre-a astrelor dulce veghere
şi-o strig… ecoul plânge în deşertăciuni…
Îi văd privirea caldă pierdută-n nicăieri,
mâna-i tremurândă trecând prin păr uşor,
cât aş fi vrut, ah, Doamne, ca s-o scap de dureri
şi suferinţa-n sănătate s-o-nfăşor!
Ascultă-mi rugăciunea-n lacrimile grele,
cât te-am iubit, măicuţă, nu ţi-am arătat,
iertare-ţi cer şi azi, icoană între stele,
ce mult am vrut să ştii, dar… n-ai mai aşteptat!
* * *
Se sting bătrânii noştri şi casa-şi mută-n lut,
cu-amar sunt zăvorâte porţi în urma lor,
rămâne satu-n lacrimi şi tot mai abătut,
învăluit în jale şi-apăsătorul dor!
Elena Mititelu

Comentarii
Doamnă Maria, cu acelaşi respect, vă mulţumesc pentru că aţi găsit timpul necesar să-mi citiţi poezia!
Admiraţie,
Doamnă Emilia, vă mulţumesc pentru apreciere! Cu mare drag,
Viorel,este un omagiu adus mamei mele care nu mai este decât în sufletul meu şi în ceea ce a lăsat în amintirea prietenilor! Mulţumesc pentru că-mi eşti alături! Preţuire,
Gabriela, mulţumesc pentru trecere, perceperea mesajului şi comentariu! Cu mare drag,
Frumoase versuri,m-au emoționat profund!Aperciere și respect!
Emoţionante versuri!
Îngenunchez în fața simțirilor tale! Admirație...