ŞI PATIMA...SPERANŢA

ŞI PATIMA...SPERANŢA 


Şi patimasperanţa, pe zidul tău-i zidită
când inima-mi cerşeşte sărutul tău zălud, 
iar sufletul îmi cade ca frunză ruginită
în geamătul pădurii şi-n drumul ei cel ud. 

Îmi spui  trag nădejde sub temeri înapoi
 zbor cu fluturi albi în taina lor dansând
cu norii grei sub care destinu-l încovoi, 
ca floarea ce-i sortită călăului...pe rând

Trimit ofranda mea spre ochii tăi cei blânzi 
şi patimasperanţa, destinului sortit
în jurul mesei tale, -l vezi, dar  nu-l uzi, 
cu lacrimi de durere, ci doar cu-n răsărit.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->