Pe drumul timpului a revenit ianuarie,
luna albă care îşi cântă a sa arie
prin glasul fulgilor de nea şi al crivăţului
pentru a ne înveli în roba îngheţului.
Trecură sărbătorile toate şi anul nou,
amintirile de-anul trecut apar, în ecou
se întrevăd printre urmele sărbătorilor,
dar speranţa le alungă din faţa ochilor.
Şi-aşa omul îşi continuă viaţa cu-ale lui,
cu fiertura şi cu mestecarea necazului
în ciorba zilelor ce-i vor veni încet-încet,
punând linguriţe de optimism fără scâncet.
Pân' la primăvară, când şi-o arunca bocancii,
şuba, căciula, şi-n iarbă vor umbla gândacii,
când natura va fi învăluită în culori,
va privi drept înainte de foarte multe ori.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii