IARNA

 1979304672?profile=original

de Elisabeta Branoiu


In odihna împăcărilor târzii
Găsii visul unei nopţi de iarnă
Incropit sub geană.

Mă strecor cu el
Sub mantia tăcerii cenuşii
Ca nimeni să nu înţeleagă
Că-l ascund în colbul vremilor străbune
Să n-audă cântul învolburatei strune.

Cântul ei
Ecouri ce străbat pe întrerupte
E vaiet de năvalnic
Cules din şesuri şi din ramuri
Cules din munţi cu feţe abrupte.

Cântul ei
Ecou de strună în strai alb
Sosit din ramul vremii
Picură în calendar
"Incă un an"
Şi-n trandafirul meu
Petalele "durerii"
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • 1939278233?profile=original

    Cad fulgii sovaielnici in stoluri fara numar
    Din nevazute urne ei cad pe albul umar
    Al dealurilor prinse de-o crusta argintie.
    Ostiri de nori alearga… ce surda simpatie,

  • Din vazduhul cel albastru cad intruna floricele

    Lungi covoare tes in cale, frumoasele mititele

    Fulgi inoata, coboara la vale, ca un stol de randunele

    Risipind pe deal, campie, mii de stele!...
Acest răspuns a fost șters.
-->