Astăzi, chiar de dimineaţă
E cam frig şi este ceaţă.
Aduc lemne, aprind focul,
Peticesc apoi cojocul.
Am şi lemne şi cărbuni
Doar pentru vreo două luni.
În curte-i zăpada mare,
O să ies să fac cărare,
Că nepoţii mei din sat
Spre oraşe au plecat.
Şi la fel părinţii lor
Iar eu mă topesc de dor.
Pun căciula şi cojocul
Părăsesc vremelnic locul.
Ies în drum să fac mişcare
Totu-i alb, e o splendoare.
Sunt avid de frumuseţe
În a iernii bătrâneţe.
Pomii plini de promoroacă,
Iar copiii ies la joacă.
Deja sunt în obrăjori
Roşii ca nişte bujori.
Şi din hornuri iese fum
Săniile merg pe drum,
Clinchete de clopoţei
Fac să latre un Grivei.
Soarele luceşte tare
Dar căldură nu prea are,
Luminează totu-n jur,
Face albul şi mai pur.
Aerul curat şi tare
Te îndeamnă la visare
La copilul ce eram,
La bunicii ce-i aveam.
La părinţii ce s-au dus
Dar mă văd de-acolo sus.
Şi poate mai e puţin
Când la ei, eu o să vin.
Şi din nori iarăşi mai ninge
Să mă-ntorc mă vor convinge.
Ziua s-a scurtat uşor
Merg spre casă repejor.
Iarna va pleca curând
Dar bătrâneţea nicicând.
E bine că ursuleţul
Hibernează nătăfleţul,
Şi când se trezeşte iară,
Afară e... primăvară.
-->
Comentarii
Mulţumesc, doamna Lungu. Mă bucur că au plăcut.
Minunate versuri!