A îmbătrânit și blândul trandafir,
Petalele s-au prins în jocul zării,
Chiar dacă e gol al vieții lor potir
C-un ultim zbor sărută spuma mării.
Iar marea-și trăiește cel din urmă val,
O liniște funebră se așterne,
Doar o picătură-n drumul ei letal
Mai udă țărmul vieții mele terne.
Se-aștern în flori tăceri încremenite,
Iar soarele o rază își alege
Să mângâie vechi visuri părăsite
Iubirilor, ce n-au rămas intrege.
Si în tot acest decor înțepenit
Din iarna neagr-a sumbrului meu suflet,
O mică floare albă a-mbobocit,
E umbra cald-a tristului meu zâmbet.
Că-n noi mai simt cum pâlpâie o rază
Din vechiul foc ce ne-a-ncalzit odată,
E jarul ce-a ținut iubirea trează,
Adânc în suflet, bine ancorată.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc din suflet doamna Ion Rodica!
fericirea inunda sufletul cu petale de trandafir. Dualitatea florii afisaza un cumul de sentimente ce pot fi uneori contradictorii, un amalgam al vietii de zi cu zi. Dar zeii aduc oda femeii si ii lumineaza chipul in palpairi de raza. Felicitari! Un poem reusit, asa cum ne-ai obisnuit sa citim