Idila perdelei

Din bariera plină de tăcere

Ce domină fereastra luminoasă

Cad bucle. Cu o mângâiere

Excită scrumul ce aleargă prin casă.

 

Încorsetată cu o vergea-n garniș

Cochetă, cu amintiri stropește

Praful ce-o iubește pe furiș.

Involuntar covoru-l umilește.

 

Aș face ordine-n această idilă.

Perdeaua tremură privind spre mine

Și cred că-n a sa existență fragilă

Să mă amestec eu poate nu-i convine.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • ai dat perdeaua la o parte
    și-atunci eu te-am zărit pe tine -
    eram pe undeva... departe
    și te priveam plin de suspine...

    distanțele n-au a fost ”nimic”
    căci noi traiam un adevăr -
    fiind... o potrivire a soartei
    pentr-un poem de viitor...
      6.gif    11.gif     6.gif

  • Frumoase versuri!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->