Mi-am schimbat un timp numele îmbrăţişării.
E-un mister chiar şi numele meu
însă după asta, nu mai puteam fi eu.
Mi-am schimbat înfăţişarea, ziua naşterii,
mutându-mă de-a binelea pe alt tărâm,
alţi oameni, altă viaţă, cer, altfel de pâine.
Pe căi împleticite şi-n haine străine
alergam-napoi ca să mă regăsesc pe mine...
cu braţele întinse către mine însumi
mă-ntâlneam, îmbrăţişându-mă în ireale lumi;
când mă pierdeam din propriile mâini
mă căutam iar uitând ce am găsit;
era fără de importanţă ce găsisem.
Un copil îndepărtat mă ruga zâmbind,
să-i dau un petec de iarbă împrumut,
pe planeta-i uscată era un simplu deţinut.
Am ajuns bătrân cu veacuri multe-n urmă...
scotocind în malul mării pentru o zi de ieri.
Găsisem doar una, nenorocită, rămasă de ocară.
Nemâncat, obosit, am urcat muntele dăruit nopţii,
aşteptând ziua de mâine ca toţi cerşetorii,
dorindu-mi ca să mor pentru a doua oară.
-->
Comentarii
Mulţumesc mult Claudia şi Mihaela... v-am adus câte o cafea din club. Îmbrăţişare!
Pe căi împleticite şi-n haine străine
alergam-napoi ca să mă regăsesc pe mine...
cu braţele întinse către mine însumi
mă-ntâlneam, îmbrăţişându-mă în ireale lumi;
când mă pierdeam din propriile mâini
mă căutam iar uitând ce am găsit;
era fără de importanţă ce găsisem.
Semn de placuta lectura.