După terminarea slujbei de duminică, în care preotul explică ce înseamnă să-ți ierți dușmanii, iertarea fiind o alegere prin care nu mai lași trecutul să-ți influențeze prezentul. Nu schimbă ceea ce s-a întâmplat, dar schimbă felul în care acel trecut rămâne în tine... Întreabă:
- Câți dintre voi v-ați iertat dușmanii?
Marea majoritate ridică mâna. Preotul insistă asupra întrebării. De data asta toți ridică mâinile, cu excepția unei bătrâne, care abia dacă-și mai ținea ochii deschiși, de auzit, auzea frânturi dacă nu vorbeai cu ea mai ”apăsat”.
- Doamnă Maria, nu vreți să vă iertați dușmanii? O întreabă preotul surprins că nu ridicase mâna.
- Nu mai am dușmani... Răspunse bătrâna blând, risipită-n lumea ei.
- Doamnă Maria, e foarte ciudat. Este imposibil să nu aveți dușmani.
Privind-o cu o mai mare atenție o întrebă, câți ani are. Femeia privind icoanele din biserică, îi răspunse ca pentru ea...
- 99, maică, 99... și zâmbi în sinea ei, știind că nimeni din jur nu avea o astfel de vârstă.
Toată lumea din biserică se ridică și făcură o reverență, privind-o cu admirație.
- Oh, doamnă Maria... Puteți veni aici lângă mine să ne spuneți cum puteți trăi până la 99 de ani fără să aveți dușmani...
Doamna Maria, o femeie încă îngrijită, chiar cochetă, cu pași mici și apăsați, se apropie de preot, se întoarce spre enoriași și le spune:
- Pentru că toți în timp au murit, nu mă mai deranjează nimeni, sunt doar eu și Cili ( un papagal de vreo 20 de ani ), o mică grădină cu flori, o bibliotecă plină cu amintiri, trăiesc într-o liniște deplină și am înțeles că iertarea mi-a dat puterea să trăiesc cu adevărat până la această vârstă.
-->
Comentarii