Eram singur printre gânduri.
Priveam focul ce muta
umbrele de prin colţuri
asemenea unei păsări ce-ncearcă
să se apropie, dar gonită e
în apa învolburată a vremii…
În stele îmi pâlpâiau neliniştile sufletului
sub pasul furişat al miezului de noapte…
M-aş fi voit o pasăre-n zbor
pe cărările nevăzute ale cerului
deschis către… nemărginire.
S-a mai spart o iluzie,
căci m-am trezit acelaşi, singur,
printre aceleaşi gânduri…
-->
Comentarii