Acolo, unde vîntul poartă
Mireasma florilor în plete
Și seva frunzelor crude,
Aș vrea să mă mai aștepte,
Cu ochii blînzi și duioși
Și brațele fremătînde,
De-atîta dor și așteptare,
Cu nerăbdare a mă cuprinde,
Să-nchid-o rană sîngerîndă
Din trupul din care m-am rupt,
Cînd elanul a prins aripi
Și mi-am luat zborul, abrupt.
Dar casa nu mai e acasă,
Ca să mai încadez în ramă
Tabloul unui moment fericit –
Cînd mă ții în brațe, mamă.
MdRaesculum 08.12.2013
Comentarii
Mulțumesc, Claudia, pentru vizită!
Semn de plăcută lectură.