Imensa plasă planetară
Pluteşte în aer, atmosfera
Ancorată în păienjenescul fir
Şi îmi doresc să explorez Terra
Dar plasa subţire mă face fachir
Spintec văzduhul în stoluri de biţi
Zămislind ecouri ionice
Oricât ar fi copiii de cuminţi
Hipnoza induce trăiri neuronice
Îmi caut fiinţa cotrobăind prin dosare,
Dar răspunsul îmi cade în sunet mut.
Găsesc ecouri de palide felinare
Şi caut ca eul încă să mi-l ascult.
Mă regăsesc în virtualele file
Clădite cu greu transpirând uscat
Patetic avatar al fiinţei mele,
Ce-mi afişează doar stratul timbrat
Fluxul fotonic îmi suge fiinţa
Inhibând animalicele reacţii
Îmi contest acum chiar şi dorinţa,
Nu-s sigur nici pe simplele creaţii!
Haotica navigare în oceanul virtual
Permite naufragii în virale seducţii
Luând intelectul ca sclav sentimental
De către piraţi camuflaţi în bune intenţii
Imensa bibliotecă de scară planetară
Îşi pierde demersul său primordial:
De cuib de ştiinţă pentru Ştiinţă
Şi mediu pentru mediul intelectual.
Trăim într-o acerbă lume virtuală,
În care nici eul nu mai este eu
Şi nici ea parcă nu-i cea reală
Şi nici Iisus parcă nu-i Dumnezeu!…
Mă tem de deplina degringoladă
Jonglată abil dintr-un luxos cabinet
Şi nici evadarea n-o să se prevadă
Cu doar un simplu şi necesar reset!
Gabriel Todica 23.01.2015
-->
Comentarii