Imi este dor....
Îmi tare este dor
de locul unde m-am născut
de casa dintre pomi-n floare,
cât timp d-atuncea a trecut,
câmpul plin de lăcrămioare
și mirosul acela plăcut
de cozonaci rumeni la culoare,
mi-e dor de locul und-am crescut....
Cărarea care ducea la lac
și mă-mbia cu miros de toporași,.
primăvara câmpul prindea culoare
și desena zarea cu nori uriași ,
iar dealul de-mbrăca în racoare
în fiecare dimineață aceeași...
Astăzi nimic nu mai este la fel
pământul nu mă mai cunoaște,
sunt un străin uitat printre vise
pe care timpul îl gonește,
nici trandafirii nu mă mai știu
nimeni nu mă mai iubește...
Sunt un venetic pe câmpuri străine
ș-un străin acolo unde m-am născut
pierdut printre gânduri anume,
uitat de cei cu care am crescut
în zadar chem amintiri , timpuri trecute
rămân străin unde m-am născut
și mor venetic printre vise pierdute....
-->
Comentarii
Multumesc pentru aprecieri.Cu drag MARIANA
Frumoase versuri...Felicitări!
Versuri de o mare sensibilitate. Felicitări Mariana !
Si mie imi este dor,de locurile unde m-am nascut,...acolo sunt amintirile noastre si cât mă bucur ca amintirile nu mor si inca ne mai este dor de locurile natale.
Foarte frumos,felicitari!...deja ma apucat nostalgia si sunt cu gândul la copilarie