Uneori îngerii ne strigă
din viitoarele zile,
răsucindu-se după soare
din viitoarele zile,
răsucindu-se după soare
de parcă ne-ar revela semnele
unei călătorii iniţiatice
prin foşnetul inimii.
Ne-ntoarcem pe străzile din Alfama
în timp ce sîngele învaţă lecţia bătăilor în perete
şi vorbele de mîngîiere ce le trimite
un om bolnav de iubire.
şi vorbele de mîngîiere ce le trimite
un om bolnav de iubire.
Tu, unicul meu anotimp
care abia acum tresare
şi începe să doară.
-->
Comentarii
Te îmbrăţişez, Lenuş!
Vă mulţumesc, amîndurora, pentru lectură şi aprecieri! Cordial!
Cuvintele aleargă logic, neîntrerupt într-un final fără egal...