Cînd soarele nu mai dogoreşte
Și căldura se mai domoleşte,
O iau în sus, pe strada mare,
Cu căţelul la plimbare.
Sus, prin parcul din zăvoi,
Grivei aleargă vioi
Și-n fugă face un ocol
Să dea iama într-un stol.
Luate, pe neaşteptate,
O iau în zbor, disperate,
Fiecare în altă parte,
Pentru a se face scăpate.
Pe bănci, sub pomii inverziţi,
Stau perechi de îndrăgostiţi
Şi se cufundă în visare...
A lor e lumea asta mare!
Moda-i şi-n al nost’ ocol –
Fete cu buricul gol
Şi-n burice un inel,
S-agheţe băieţii cu el.
Ochi-mi lunecă pe-alături,
Spre o pereche de tineri,
El în braţe c-o iubită
Și, fără sfială, o sarută,
Ea fiind goală la buric
Şi-n el prins un inel – șic –
Iar, prin inel, un lanţ – tras –
Şi prin al băiatului din nas.
S-au unit, pe veşnicie,
Fără sfânta cununie,
Fiind tineri, fără sfială,
Și nu le pasă de morală.
Când umbra se întinde din tei
Și seara coboară pe alei,
O pornesc din nou, agale,
Cu căţelul, vesel, la vale.
MdRaesculum,29 august 2009
-->
Comentarii
Mulțam, Lenuș! O seară pe placul sufletului! Cu drag
Frumoase versuri!