Înger de piatră

[Gabriela Mimi Boroianu]

Sub pulberi de stele-n a Lunii luminăÎnchis într-o piatră privea către cerCăci aripi ce-avea în lumea divinăNu au cum să-l mai urce ... și plânge stingherÎntr-un colț de grădină cu ofuri de vântBătut de o ploaie, de soartă, de dorȘi fără să poată să spun-un cuvântUn înger ce cândva pe cer plutea-n zbor.Se spune ca Raiul i-a iubirii grădinăDar iubirea ce-avu îi fu blestematăȘi din cer coborând printre flori de verbinăTrupul lui deveni chiar o stană de piatră..Plutea peste vieții notând a lor fapteCu aripi de foc și strai argintatVeghind cum un suflet încearcă să scapeFăcând numai bine și fugind de păcat.Doar odată văzu ochii aceia profunziCe priviri ridicau ca pe rugi către cerȘi știu că nu-i loc unde poți să te-ascunziDe iubirea ce-arde suflete până pier...Și fugi...dar se-ntoarse și de-atunci iar și iarÎntr-o luptă ce-o duse cu el însuși și-un dorDar iubirea-i creștea și-l ardea ca un jarNu găsea nici o cale ca să scape ușor.Într-o seară nebun chip de om îmbrăcăȘi-n pat de fecioară-n cearceafuri întinseÎmbătat de iubire dorul și-l stâmpărăCăci uitând cine este păcatu-l învinse.Risipită nu-i bine umbra nopții în zareCând în minte se naște un gând ne-nțeleptPentr-o viață de om ar da tot ce-acum areNemurire și aripi și raiul cel drept.N-apucă în grădină câțiva pași ca să facăUn fior îl pătrunde înspre suflet se suieNici aripi nu poate spre cer să-şi desfacăCăci în piatră se schimbă blestemat pe vecie...de Gabriela Mimi Boroianu12.03.2015

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc frumos!

[Popescu Daniela]

Superb poem, fermecatoare trairi spirituale...felicitari!

[Elena Mititelu]

Versuri pline de spirit!

Mulţumesc!

[Maria Niculescu]

Risipită nu-i bine umbra nopții în zare
Când în minte se naște un gând ne-nțelept
Pentr-o viață de om ar da tot ce-acum are
Nemurire și aripi și raiul cel drept.

Minunat poem, cu profunde și înțelepte semnificații,

înfierând ideea păcatului, unde, iubirea trupească

și nu cea spirituală este idealul celor slabi, săraci

în suflet. A greșit un înger, dară noi,păcătoși

prin păcatul originar!!!!

”Pentru ca ti s-a ingamfat inima si ai zis: “Eu sunt

Dumnezeu si sed in mijlocul marilor”, macar ca nu esti

decat om si nu esti Dumnezeu, macar ca iti dai ifose ca

si cand ai fi Dumnezeu […] Vei muri de moartea celor

netaiati imprejur, de mana strainilor! (Ezechel 28:2;10).

Noi, oamenii, deci, uităm de Cel ce ne iubește, avem

inimile împietrite, dar Dumnezeu nu ne ceartă. Este

o temă care ar trebui să ne dea de gândit.

Mulțumim, prietenă dragă

[Ion Rodica Nicoleta]

Izgonirea din rai... asta pare. un poem desăvârşit ca esenţa, ca mesaj, ca versificaţei. În palatul destrămării cuvântului, în această poezie, găsim idei cu o strălucire de mister. Sunt semne de discuţie în adâncuri, sscormoneşti adevăruri şi simplifici totul în vers. Acea piatră semnifică mai  mult decât atât, poate semnifica şi sufletul omului din prezent, el are aripi să zboare, însă nu poate face acest lucru, căci sufletul lui este înţepenit în piatră. Idei sunt multe, fiecare strofă reprezintă o idee, poate mai multe... Felicitări! 

[Gabriela Mimi Boroianu]

Vă mulțumesc frumos pentru semnul de lectură și apreciere doamnă Emilia!
Mulțumesc mult, domnule Viorel!

[Emilia Popescu Rusu]

Semn de lectură şi admiraţie !

[Viorel Croitoru]

Pe aripi de poveste, ne alinți cu o felie de iubire... pietrificată ( n-aveau congelator săracii...)!!!

Frumos, felicitări!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Vă mulțumesc frumos! Onorată de aprecierea și popasul domniilor voastre!

[Katherina Andreescu]

Un poem cu o bogata incarcatura emotionala, foarte bine construit. De-a dreptul genial! Felicitari doamna Mimi, pentru o poezie minunata care mi-a luminat ziua!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]