INIMA PLANETEI SUB VIFOR
te-am auzit
urletul mi-a străpuns
membrana trăirii
patinoarul bucuriei sfera de zâmbete
din care exersam alături de îngeri
alunecarea
s-a spart
tremură
pleoapa candorii traversată
de şine din oţel
acceleratul transportă coşmaruri
în loc de păduri
gratii creştem în pământul uscat al pupilei
mă spintecă mamă
ţipătul mut al pruncilor tăi când pe golgote-i urcăm
orbi i-am licitat beznei
pe-un ban găurit
smulge-mi ochii
să nu mai văd copii răstigniţi pe cruci
gârboviţi sub blesteme
în urmă
printre ruinele inimii
doar taraba-şi rânjeşte ochiul cel hâd
-->
Comentarii
Mulţumesc Lenuş de apreciere! Mă bucur că te-a atins! Drag, Gerra
Un poem frumos