Inima mea nu e o gară
în care să te perinzi
cȃnd ai chef și cum poftești,
trenul cu care vii cȃnd ai dorințe
și pretinzi să-ți fiu deschisă,
cȃnd trenul tău de plecare
așteaptă în depou
ca după o plimbare prin Copou.
Nici parc nu-i inima mea
să pleci după o siestă și să
revii la masa următoare ...
Nu uita, inima mea e vie
și are propriile trăiri!
De ce o rănești cu nonșalanță?
Inima mea e o cutie de sentimente
gata să plesnească
de atȃta iubire
chiar știind că te joci cu ea.
Inima mea e marea-nvolburată
ce-și duce-n adȃncuri pasiunea
izvorȃtă din gȃnduri pure și o
inimă curată.
Urfet Șachir
Mangalia, 27.06.2015, h 0.30
-->
Comentarii
Vă mulțumesc mult pentru propunerea de a fi publicată în revistă! Onorată!
Alese considerații,
Urfet Șachir.
Domnule Ioan Muntean, va multumesc pentru aprecieri si tabloul deosebit!
Cu pretuire,
Urfet Sachir.